Mă lupt cu mine-n capul meu.
Mă răscolesc sub piele.
E doar nimic, sau Dumnezeu
în degetele mele?
E întunericul doar gol,
sau fund concav de mare?
Sau poate negrul este sol
cu grâne-n așteptare?
Mai scotocesc în trupul meu,
să văd cine mă știe,
dar înăuntru-mi sunt doar eu
pe câmp de bătălie.
30 octombrie 2018
versuri de Anna 
Una din poeziile care mi-au ramas in minte de la prima citire. Ma regasesc in fiecare cuvant, iar constructia mi se pare geniala.
LikeLike
Mulțumesc mult pentru apreciere!
LikeLike