Am așteptat ca să revii.
Cu flori în păr și-n brațe – flori,
am mers cărările pustii
din zori în zori.
Cordele roșii am legat
pe crengi înalte în livezi,
de la o margine de sat
ca să le vezi.
Am pus și fluiere în vânt,
să-mbie-al păsărilor cor.
Din vuiet se va naște cânt,
din cântec – dor.
Cărarea se făcuse drum,
cordeaua – ațe, cântul – mut.
Te-am așteptat până acum,
cât am putut.
13 iunie 2017
Tu ascultai cum doare cerul
pe streșini perle înșirând.
Frapat îi admirai misterul
și nu mă auzeai vuind.
Se prelingea încet argintul.
”Frumos…” șoptisei captivat.
Priveai cum se spăla pământul –
pe mine nu m-ai observat.
Erai tăcut și plin de gânduri,
pierdut în dansul de pe geam.
Se conturau pe sticlă rânduri;
tu nu ştiai că eu plouam.
21 martie 2017
Eu mă descriu a suta oară
şi mă privesc de sus în jos.
Întins-am fricile pe sfoară
Întors-am visele pe dos.
Tu iar întrebi de sunt ce pare
şi tot efortul e pustiu.
De nu mă ştii tu, dragă, oare
ce rost mai are să mai fiu?
14 martie 2017
versuri de Anna 