Tu ascultai cum doare cerul
pe streșini perle înșirând.
Frapat îi admirai misterul
și nu mă auzeai vuind.

Se prelingea încet argintul.
”Frumos…” șoptisei captivat.
Priveai cum se spăla pământul –
pe mine nu m-ai observat.

Erai tăcut și plin de gânduri,
pierdut în dansul de pe geam.
Se conturau pe sticlă rânduri;
tu nu ştiai că eu plouam.

21 martie 2017