Pe umerii tăi fulgi ușor coboară,
iar timp de noapte crește un troian.
Te-am cunoscut subțire și ușoară
și te-ai făcut amară peste an.

Când dormi, fără să știi, te țin în brațe
și simt în tine viscolul vuind.
Alung cu mâna fluturii de gheață
al căror roi te pleacă la pământ,

dar te trezești din nou înzăpezită
și nu mai știu de pot să te ajut.
Te-am cunoscut senină, fericită –
acum îmi plânge iarna-n așternut.