neînțeles

De-aș ști cum se cheamă ea, foamea turbată

De-aș ști cum se cheamă ea, foamea turbată
ce urlă prin sânge și roade din os,
i-aș spune să vină, să văd cum arată
nesațul din mine cu glasul pe dos.

I-aș spune pe nume, să ştie că-s blândă.
I-aș da să mănânce din tot ce sunt eu;
să nu mai aud cum vuiește flămândă,
în golul din mijlocul pieptului meu.

De-aș ști cum îi spune, aș fi împăcată,
dar șuier în gol și nu pot să găsesc
tumoarea din mine. De-aș ști cum arată,
aș crede că pot într-o zi s-o-mblânzesc.

21 aprilie 2018

Râul cel negru cu ape nebune

Râul cel negru cu ape nebune
și pești răpitori fără nume și saț
se zbate în mine, mă cheamă pe nume
și algele lungi mi le leagă în laț.
Am râul în mine – mi-s brațele grele,
suflarea mi-e rece și scurtă de tot.
Văd maluri senine. Or fi albăstrele?
Păcat că nu știu să înot.

13 februarie 2018

Tu ascultai cum doare cerul

Tu ascultai cum doare cerul
pe streșini perle înșirând.
Frapat îi admirai misterul
și nu mă auzeai vuind.

Se prelingea încet argintul.
”Frumos…” șoptisei captivat.
Priveai cum se spăla pământul –
pe mine nu m-ai observat.

Erai tăcut și plin de gânduri,
pierdut în dansul de pe geam.
Se conturau pe sticlă rânduri;
tu nu ştiai că eu plouam.

21 martie 2017

Să-mi spui dacă ea îți cunoaște durerea

Să-mi spui dacă ea îți cunoaște durerea,
de ştie că nopțile taci dinadins.
Ce spune atunci, când te prinde tăcerea
și cum te cuprinde când eşti necuprins?
Ce face atunci, când te faci că eşti stâncă
privind luna plină cu ochii pustii?
Să-mi spui de respiră, de bea, de mănâncă,
de poate ea fi când ai vrea să nu fii.
Eu, uite-mă, arsă, deșartă, golită,
tăcerea ți-o port şi nu pot s-o dezleg,
dar lasă-mi-o mie. Voi fi eu zdrobită,
de ştie ea cum să te facă întreg.

13 ianuarie 2016