dor

Te ridici. Te înalți. Ești spumă

Te ridici. Te înalți. Ești spumă
pe creste de ape lucii.
Mareea te leagănă. Nu mă
cunoști și nici nu mă mai știi.

Eu port așteptarea ta. Rece
în păr vântul suflă nisip
și mâine sunt stâncă. Nu trece
din mine albastrul tău. Țip

cu toți pescărușii, s-audă
corăbii, să tremure val.
Tu – veșnic. Eu – mică și crudă
aștept să revii la mal.

11 februarie 2019

În gândul meu – doar oceanul

În gândul meu – doar oceanul
Ce doarme-ntre mine și mama.
În visele-mi scurte mormanul
cu muchii de vânturi ca lama
mă taie sub coaste din stânga,
mă prinde sub poalele-i reci;
iar mama-ncercând să nu plângă
mă-ntreabă “De ce vrei să pleci?”
Iau zâmbetul mamei cu mine,
îl văd în oglindă ades.
Am casa și palmele pline,
dar mama cu ce s-a ales?
Își clatină glasul în valuri.
Sărate i-s palmele moi.
Ne strângem în brațe pe maluri
cu tot oceanu-ntre noi.

1 noiembrie 2018

Vreau să plec

Vreau să plec. Să-mi iau pașii din stradă,
să-mi elimin ecoul din bloc.
Cerul alb-fumuriu să mă vadă
cum îmi smulg umbra veche din loc,
cum îmi șterg din arhive adresa
și parfumul mi-l iau la pachet.
Vreau să-mi tai cu dârzenie lesa,
să înșfac fericiri berechet.
Amețită și beată de lume,
de trăiri neștiute și noi,
vreau să plec – să schimb țară și nume,
să am brațe și visele goi.
Urma umbrei de braț pe perete
va renaște. Mireasma de crin
va rămâne în păr și manjete.
Vreau să plec. Să mă duc. Să revin.

17 iulie 2018

Sunt pasăre cu zbor pustiu

Sunt pasăre cu zbor pustiu
deasupra codrului golit,
într-un meleag ce nu-l mai știu,
pe care l-am iubit.

Mai cânt din ultimul meu glas,
chiar dacă aș fi vrut să tac.
Nici pui, nici soră n-a rămas,
nici ram, și nici copac.

Un zbor pustiu în cerul gol –
cu pana neagră, cântul lin.
Eu am pierdut și cuib, și stol,
dar pasăre rămân.

31 august 2017