Să-mi spui dacă ea îți cunoaște durerea,
de ştie că nopțile taci dinadins.
Ce spune atunci, când te prinde tăcerea
și cum te cuprinde când eşti necuprins?
Ce face atunci, când te faci că eşti stâncă
privind luna plină cu ochii pustii?
Să-mi spui de respiră, de bea, de mănâncă,
de poate ea fi când ai vrea să nu fii.
Eu, uite-mă, arsă, deșartă, golită,
tăcerea ți-o port şi nu pot s-o dezleg,
dar lasă-mi-o mie. Voi fi eu zdrobită,
de ştie ea cum să te facă întreg.

13 ianuarie 2016