Cumva m-am pierdut. În păduri și taverne –
o panglică albă, un cânt, un cuvânt…
M-am stins în alei, sub lumini de lanterne.
Acum am rămas numai vânt și pământ –
un negru etern și un plânset de flaut.
Mă mișc în fragmente, mă șterg în frânturi.
Nu mă găsesc, dar nici nu mă mai caut.
Oi fi prin taverne, sau poate-n păduri.

7 iunie 2020