Visele nu mă mai știu,
dar eu le cunosc. Le-ndemn
să-mi sfâșie capul pustiu,
să-mi zdruncine trupul de lemn.
Visele nu mă gasesc –
se zbat sub tavan. Eu dorm
în gol – un nimic nefiresc,
profund, nepătruns, enorm.
Noaptea am negru în casă;
ziua am negru în piept.
Visele-n goană mă lasă
orfană. Eu uit să aștept.

9 octombrie 2018