Sunt pasăre cu zbor pustiu
deasupra codrului golit,
într-un meleag ce nu-l mai știu,
pe care l-am iubit.

Mai cânt din ultimul meu glas,
chiar dacă aș fi vrut să tac.
Nici pui, nici soră n-a rămas,
nici ram, și nici copac.

Un zbor pustiu în cerul gol –
cu pana neagră, cântul lin.
Eu am pierdut și cuib, și stol,
dar pasăre rămân.

31 august 2017