Să mă iubeşti când sunt nebună
e şi mai greu, şi mai frumos –
când glasul a oţel îmi sună
şi sunt cu venele pe dos.
Îmi cânţi s-adorm – eu strig mai tare.
Mi-aduci bujori, iar eu îi rup.
Mi-s acadelele amare;
mătăsurile – foc pe trup.
În tremur uiţi să-mi zici pe nume. 
“Nebuno! Spune-mi, ce-ţi doreşti?!”
Nimic şi totul de pe lume:
Să mă iubeşti. Să mă iubeşti.

7 iunie 2017