Lin, lin. Mă leagănă lin
pe brațul cel drept ca pe ram de copac.
În ochii tăi lunecă cerul senin.
Cocorii di el tac.

Tăcerea mă umple, răsună în piept
și sunt tot mai rece, mai grea dinadins –
povară amară pe brațul tău drept
în care mă ții strâns.

Nimic să nu-mi spui. Să nu-ntrebi de ce plâng
în astfel de noapte, când vântul e plin
de flori de cireș. Tu pe brațul cel stâng
mă leagănă. Lin, lin.

2 octombrie 2017