Iubește-mă ca să exist

Iubește-mă ca să exist.
Nu știu unde stă sub stele
nici trupul meu vechi și trist,
nici capul meu plin de mărgele.
Mi-e teamă că sunt simbol.
Orbita-mi în nod se leagă
și simt că sunt praf sub țol,
că nu voi mai fi întreagă.
Iubește-mă tu să fiu
pe hartă, în cărți, prin lume;
să știu că am loc, să știu
că am și contur și nume.

11 octombrie 2018

Leave a comment