În gândul meu – doar oceanul
Ce doarme-ntre mine și mama.
În visele-mi scurte mormanul
cu muchii de vânturi ca lama
mă taie sub coaste din stânga,
mă prinde sub poalele-i reci;
iar mama-ncercând să nu plângă
mă-ntreabă “De ce vrei să pleci?”
Iau zâmbetul mamei cu mine,
îl văd în oglindă ades.
Am casa și palmele pline,
dar mama cu ce s-a ales?
Își clatină glasul în valuri.
Sărate i-s palmele moi.
Ne strângem în brațe pe maluri
cu tot oceanu-ntre noi.

1 noiembrie 2018