De-aș ști cum se cheamă ea, foamea turbată
ce urlă prin sânge și roade din os,
i-aș spune să vină, să văd cum arată
nesațul din mine cu glasul pe dos.

I-aș spune pe nume, să ştie că-s blândă.
I-aș da să mănânce din tot ce sunt eu;
să nu mai aud cum vuiește flămândă,
în golul din mijlocul pieptului meu.

De-aș ști cum îi spune, aș fi împăcată,
dar șuier în gol și nu pot să găsesc
tumoarea din mine. De-aș ști cum arată,
aș crede că pot într-o zi s-o-mblânzesc.

21 aprilie 2018