Adânc, sub pielea mea i-un frig
străvechi ce nu-mi mai trece.
Să nu te mire, când te strig,
că glasul meu e rece.
Să nu te sperii, când a fier
călit mi-adie cântul –
adânc în carnea mea i-un ger
ce mi-a stârpit pământul.
Şi nu mă lasă iarna, nu…
Dar nu pleca! Se pare
c-adânc, sub frigul meu, eşti tu –
un foc de lumânare.

13 iunie 2017